Mistere in Romania

In fiecare zi, indiferent ca e vara, toamna, pramavara sau iarna, sute de persoane vin sa traverseze zona Bucegilor. Unii vin pur si simplu pentru munte, altii vin atrasi de legendele ce cuprind intreg tinutul Bucegilor. Iar altii vin in cautarea comorilor ramase prin pesteri, din cele mai vechi timpuri, asa cum spun legendele locale. Pentru ca in zona Bucegilor trece un lant de drumuri subterane, cunoscute doar de cateva persoane, la ora actuala. In vremuri de restriste, inca din vremea dacilor, obstile tramiteau femeile si copiii aici, tramiteau comorile ce le aveau si porneau la lupta impotriva invadatorilor. Pe sub munte se poate ajunge dintr-o parte in alta a muntilor.


Legendele locale vorbesc despre o serie de comori in zona: o comoara ascunsa sub Sfinx, o comoara ascunsa in apropierea varfului Omul, alte comori ascunse in diverse pesteri din zona. Dar, pana ce aceste comori vor fi scoase la iveala, cea mai mare comoara ramane cea spirituala si frumusetea muntilor din zona, trecutul istoric al acelor locuri. Oare cati stiu ca initierea preotilor daci se facea aici, unde exista celebrul Kogaionon, identificat cu Omul, din insasi traducerea numelui sau, Capul lui Ion, acel Ion al carui nume l-au preluat voievozii nostri in “Io... voievod?”.


Sau cati stiu ca ostile de elita ale Tarii Romanesti se antrenau pe platoul Bucegilor? Acei “rosii” care se numeau asa din cauza hainelor pe care le purtau si care erau folosite in lupta doar in cazuri extreme, ele constituind cavaleria de elita a domnitorului. Sau cati stiu de Izvorul Tamaduitor al lui Zamolxis care se gaseste la capatul unei poteci care, de cele mai multe ori scapa ochiului acelui turist venit acolo doar ca sa faca gratare si sa bea votca sau bere racata la apa de izvor? Si de multe ale locuri aflate la vedere, dar care ascund atatea secrete ale poporului nostru.



Popor crescut sub protectia Dragonului si a Lupului, simboluri ale libertatii, popor plamadit din durere si vegheat de Pasarea Phoenix, pasarea renasterii. Uitati-va in jurul vostru. Ce mai vedeti acum? Unde sunt Lupii si Dragonii de demult? Ce a mai ramas din poporul asta? Ce ne-a mai ramas in afara de speranta, singura care renaste de la an la an si ne ajuta sa trecem peste timp mosteniri spirituale pe care nu le are nici un alt popor din lume.


Dar astazi nu vom vorbi despre nimic din toate astea. In numarul acesta vom discuta despre tunelele de sub munti… In anul 105 armatele romane conduse chiar de imparat, patrundeau in teritoriul dacilor, ocupind cetate dupa cetate. Era al doilea razboi si Traian era decis ca de data asta sa supuna definitiv Dacia. Din aceste considerente nu se grabea, preferind sa construiasca de fiecare data pe unde trecea cetati si castre care sa asigure spatele armatei sale.


La un moment dat, intre romani si Sarmizegetusa nu mai era nici o cetate. Cu toate astea, in munti, pe loc deschis, la intilnirea a doua piriuri, s-a dat o lupta pe viata si pe moarte intre cele doua osti. Era sfarsitul toamnei. Dacii erau condusi personal de Decebal, iar romanii de unul dintre generalii lui Traian, cel care, dupa cucerirea Daciei, urma sa devina pramul guvernator al noii provincii romane. Lupta a fost ingrozitoare si a durat toata ziua. Spre seara, balanta incepuse sa inclise spre romani, din cauza numarului mare de luptatori de profesie pe care ii aveau.


La un moment dat, marele preot dac, Vezina, a fost vazut cazind in lupta. Atunci dacii au inceput sa sovaie, vazind in asta un semn din partea marelui lor zeu, Zamolxis. Ca sa nu piarda de tot lupta, Decebal a dat ordin de retragere si… armatele dacilor au disparut in cateva minute ca inghitite de pamant. degeba au trimis romanii trupe in urmarirea fugarilor. Acestea se intorceau toate cu acelasi raspuns: in fata lor nu exista nici un fel de dusman…


A urmat o pauza de cateza zile, pauza care a fost cat pe ce sa salveze soarta regatului dac. Pentru ca, profitind de ea, Decebal a realizat o lovitura care a ramas in analele razboaielor: a incercat sa mute centrul operatiunilor la sud de Dunare, pe teritoriu roman. La vremea respectiva nimeni nu a putut intelege cum, in conditiile unei ierni cumplite, cum a fost cea din 105, Decebal a ajuns, intr-un interval de timp extrem de scurt – mai putin de 2 zile – sa strabata muntii Daciei, ajungind la locul de intalnire cu aliatii sai si trecand Dunarea ca sa atace castrele romane de pe teritoriul actual al Bulgariei. Din pacate, in urma unor tradari din rindul nobililor daci, Traian a aflat secretul miscarilor rapide de trupe: Decebal s-a folosit de tunelurile subterane care traversau muntii dintr-o parte in cealalta.


Dupa batalia de la Adamclisi cand fiecare dintre aliatii infranti ai dacilor se retrageau spre locurile lor de bastina, dacii condusi de Decebal au cazut in cateva ambuscade organizate de romanii care ii asteptau in tunelurile de trecere. Neasteptindu-se la asa ceva, mare parte din trupele repliate au fost nimicate, putini fiind dacii care au ajuns din nou la Sarmizegetusa. Dupa acest atac, Traian a ordonat astuparea tunelelor pe care le descoperise. Cu toate astea, multe au ramas necunoscute de cotropitorul roman, fiind folosite mai tirziu de domnitorii romani. Asa au fost trecerile subterane din zona Bucegilor.


Cei mai populari munti ai Romaniei sunt strabatuti de la un capat la altul de treceri subterane, putini fiind cei care cunosc existenta acestora. Despre existenta tunelurilor aveau cunostinta numai sacerdotii daci si unii nobili, acestia din urma cunoscand doar anumite treceri strategige si nu pe toate. Ducand mai departe mostenirea spirituala a inaintasilor lor, preotii daci au transmis novicilor secretele trecerilor de sub pamant, secrete preluate de preotii crestini, paznici ai comorilor spirituale si nu numai, ale acestui popor si retransmise mai departe doar calugarilor virtuosi. Pentru ca aici, in interiorul Bucegilor, exista o parte din secretul existential al nostru, al romanilor, ca popor.


Pe vremea domnitorilor din dinastia Basarabilor si a celor de dupa ei, platoul Bucegilor era interzis oamenilor de rand. Acolo se antrenau ostile de elita ale domnitorului. Oare de ce, din toate locurile posibile din tara asta, domnitorii au ales ca loc de antrenament tocmai platoul Bucegilor? De ce nu un loc la cimpie, unde antrenamentul calare se putea desfasura in conditii mai bune? Simplu. Pentru ca, in vremuri de restriste, tezaurul roman era adapostit in tunelele din zona, iar “rosii” aveau ca sarcina prioritara, paza comorilor.


Mai mult, legendele locale vorbesc si despre existenta unui tezaur deosebit. Un tezaur acumulat si pastrat in zona de-a lungul a zeci de generatii de conducatori. Se spune ca fiecare din acestia trebuia sa sporeasca tezaurul pe durata domniei lui si nu avea voie sa foloseasca niciodata odoarele de pret din tezaurul sfant. Cei care nu au tinut cont de asta au fost loviti de un blestem cumplit, ei si familiile lor fiind risipite in vint. Se spune ca acest blestem a lovit cele doua ramuri conducatoare din familia Basarabilor, respectiv ramura Draculestilor si cea a Danestilor, multi domnitori din aceste familii murind asasinati, ei si familiile lor, pentru incercarea de a folosi tezaurul tarii in scop personal.


In ultimii ani, in zona Bucegilor s-au efectuat masurari energetice care au constatat existenta unor campuri de forta extraordinara si a unor treceri subterane care traverseaza muntii dintr-o parte in cealalta. Mai mult, aceleasi masuratori au aratat existenta a doua treceri subterane care merg din zona Bucegilor pana in apropiere de Pestera Ursilor din Carpatii Occidentali, acestea fiind intretaiate din cand in cand de diverse tunele mai mici sau mai lungi.












Ceea ce este uimitor e altceva. Privite de sus (ipotetic) aceste tunele nu strabat muntii haotic ci sub forma unor linii care configureaza imaginea unui lup imens, avand gura deschisa, ca atunci cand se arunca asupra prazii. Capul lupului este in Muntii Apuseni iar coada coboara pana in apropiere de Pietrosita, judetul Dambovita. Intrebarea logica este daca aceste treceri subterane au fost facute de mina omului sau daca au fost doar descoperite si folosite de oameni? Este o intrebare la care, deocamdata nu are cine sa raspunda. Poate doar misticii, care au avut curajul sa afirme ca totul a fost construit de Zamolxis atunci cand Marele Zeu a decis sa apere acest pamant sfant si pe cei ce-l locuiesc

Justin Capră, maşina care are un consum de 1l de benzina la 100km

Cunoscutul inventator contemporan, Justin Capră ne demonstrează încă o dată talentul său. Dacă în urmă cu mai bine de 40 de ani lăsa lumea cu gura căscată când elabora un mijloc de transport fără roţi sau caroserie, acum inventatorul ţine în garaj o minune de maşinuţă, care merge cu 80 de km/h şi consumă doar 1 litru de benzină la suta de kilometri.

Virgilius Justin Capră are 75 de ani, dar nu poate să stea locului o clipă. Cel mai cunoscut inventator român contemporan, nu doarme mai mult de cinci ore pe noapte, abia dacă îşi aminteşte ce a mâncat cu o zi înainte, planşa de lucru, creioanele şi restul ustensilelor fiind obiectele cu adevărat vitale care nu trebuie să îi lipsească. „Am ales un alt drum în viaţă. Din acest motiv oamenii m-au văzut tot timpul altfel", ne-a spus inventatorul, plin de efervescenţa tinereţii captivă într-un trup bătrân.
Ţine în garaj o minune de maşinuţă, creaţie proprie, botezată Vis 50X. La prima vedere, pare de jucărie, însă inventatorul a ţinut să ne precizeze că nu-i deloc aşa. „Prinde 80 de km/h, e propulsată de un motor pe benzină şi... surpriză! Consumă doar 1 litru la suta de kilometri. Poţi să faci toată ţara cu ea cu un singur plin", ne-a spus el. Este o maşină relativ nouă, exemplar unicat, pe care inventatorul o mai conduce din când în când.
în urmă cu mai bine de 40 de ani, lăsa pe toată lumea cu gura căscată când a pus la punct un sistem de deplasare, asemănător cu o maşină, căreia îi lipseau roţile şi caroseria. „Un jet de aer produs de motor formează habitaclul, formând o buclă care asigură şi tracţiunea. Astfel nu plouă pe şofer, iar temperatura este constantă. Vehiculul nu are roţi pentru că pluteşte pe un câmp magnetic. Asfaltul trebuie tratat cu o peliculă magnetică. Vorbesc la prezent despre proiect pentru că încă poate fi realizat", ne-a spus inventatorul. De altfel, toate proiectele sale sunt încă fezabile, fiind ecologice şi economice.
"E penibil că am ajuns să mişcăm din loc o tonă de fiare ca să deplasăm 70 de kilograme ale şoferului, care de cele mai multe ori e singur în maşină", ne-a mărturisit Justin Capră. Palmaresul său e incredibil. A elaborat planurile a 7 aparate de zbor, 73 de maşini şi 17 motociclete. Majoritatea invenţiilor, gândite pe vremea comuniştilor, nu au fost privite cu ochi buni de autorităţi. Motivau fuga din ţară şi îi distrugeau fiecare machetă. Cele mai vizate erau aparatele de zbor. Lipsa de interes a statului faţă de creeaţiile sale a dus, în 1954, la cea mai mare dezamăgire a inventatorului. „Eu brevetasem la noi ruccsacul zburător, iar patru ani mai târziu, americanii lansau un produs asemănător cu surle şi trâmbiţe. Aşa a fost să fie", ne-a spus resemnat Justin.
Nici acum nu ştie dacă planurile au fost furate de spioni sau vândute de agenţii români americanilor pe bani grei. Se banuia, de altfel, că şi celebrul Lăstun, construit la Timişoara în anii 80, copia unele principii folosite de inventator pentru propriile maşini. Pentru Justin Capră însă, nici un astfel de incident nu a reprezentat un impediment. A privit întotdeauna spre viitor. "Maşinile mele ar băga în faliment multe ramuri ale industriei. Costul lor de producţie e scăzut, iar consumul e foarte mic. Poate vor fi puse la dispoziţia publicului în viitor. Eu sunt împăcat", ni s-a confesat omul. şi este împăcat pentru că a respectat întocmai drumul pe care a păşit încă de când era copil, rezultatul fiind unul pe care l-a obţinut încă de la primul proiect finalizat, „Vreau să las ceva în urma mea". Deşi toate invenţiile sale sunt ecologice şi ne-ar face viaţa mai uşoară dacă ar fi produse în serie, toată lumea l-a ignorat şi l-a marginalizat, el trăind acum într-o căsuţă mai mult decât modestă, care nu are nici clanţă la uşă.

"Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta."

Guvernanţii ne ascund adevărul despre bogăţiile României: Blestemul aurului - resursa preţioasă a românilor, exploatată de străini

 

Chiar daca resursele tarii au fost declarate secate, se pare ca subsolul tarisoarei noastre ascunde mari secrete cu un potential de exploatare IMENS. Prima mare descoperire a fost Rosia Montana, s-a facut ceva publicitate la vremea respectiva, acum s-a mai facut o descoperire, chiar mai importanta, un zacamant de aur de 94 de km patrati, inca se fac foraje de control pentru a vedea pe ce suprafata se intinde. Decat sa se inceapa extragerea bogatiilor si sa cada pe mana hotilor care conduc tara, mai bine sa ramana acolo momentan pana cand la conducerea tarii vor ajunge acei oameni care pun interesul national mai presus chiar si de ei. Timp de mii de ani tara a fost jefuita de catre cotropitori, dar adevaratele bogatii sunt inca aici si probabil nu vor putea fi exploatate pe deplin niciodata de straini.

ROMÂNI VALOROŞI "UITAŢI" SAU NECUNOSCUŢI

Putem observa cu stupoare cum nu numai personaje de teapa d-lui Cezar Lazarovici, dar chiar şi unii români afirmă despre locuitorii acestei ţări că ar fi doar nişte "barbari" încă de pe vremea dacilor, care n-ar fi ştiut nici măcar să scrie (cum susţine în unele articole "Academia Caţavencu") şi că românii sunt şi acum "codaşii Europei"!
Astfel de afirmaţii nu sunt doar semne de incultură crasă ci, de cele mai multe ori, de rea voinţă, ce apare ca un rezultat al oportunismului unor ziarişti care nu urmăresc altceva decât banii care vin din Vest sau din Est.
Şi pentru că autorii celui mai popular dicţionar occidental, Larousse, nu vorbesc deloc de români ca naţiune importantă pentru dezvoltarea civilizaţiei umane, vom prezenta, pe lângă personalităţi mondiale de primă mărime care aparţin acestui neam, şi o serie de inventatori de marcă originari din România, care din păcate nu sunt cunoscuţi, deoarece se pare că mass media românească este mult mai preocupată de cazuri stupide care nu au nici o valoare umană şi naţională.

***

1) Rachetele expediate de la Cape Kennedy şi aripile "Delta" au fost inventate la Sibiu încă din 1555! Onest, Robert Charroux a semnalat acest eveniment, cu toate amănuntele necesare şi cu o firească uimire că "istoria oficială" a "reuşit" să neglijeze acest lucru... Racheta spaţială cu trei etaje de carburant solid ("model Cape Kennedy") a fost inventată în 1529 şi trimisă în spaţiu cu succes în 1555, în prezenţa a mii de spectatori. Performer: Conrad Haas, şeful Depozitului de Artilerie de la Sibiu (1550-1570). Această informaţie şi următoarele provin dintr-un vechi manuscris descoperit de prof. Doru Todericiu, în 1961, la biblioteca din Sibiu. Lista invenţiilor menţionate în manuscris conţine: rachetă cu două etaje de ardere (1529); rachetă cu trei etaje (1529), baterie de rachetă (1529), căsuţă zburătoare (1536), experimentarea principiului arderilor necesare la racheta cu mai multe etaje (1555), utilizarea aripioarelor de stabilizare având forma literei delta (1555)... "Căsuţa zburătoare", propulsată în aer de rachetă, nu era nimic altceva decât anticiparea cabinei spaţiale folosită de cosmonauţi începând cu anii 50!...  În lucrare erau menţionate şi pulberile lui Ioan Românul din Alba Iulia.

2) Radioactivitatea artificială a fost descoperită de o savantă de la Facultatea de Ştiinţe Bucureşti, însuşită apoi de Marie Curie (aceasta din urmă de origine iudaică) şi întrebuinţată pentru distrugere. Cerând un grad superior la facultate, savanta româncă îi scria regelui Carol al II-lea: "Numirea mea s-ar putea face pe aceeaşi cale excepţională ca şi a domnilor recomandaţi de dl. Perrin, ca o recompensă a descoperirii radioactivităţii artificiale, care este a mea şi de al cărei fruct s-a bucurat d-na Joliot Curie, recomandată de însuşi dl. Perrin pentru Premiul Nobel. (...) Dl. decan al Facultăţii de Ştiinţe şi o parte din profesori mă sacrifică pentru a nu-i nemulţumi pe dl. Perrin şi pe soţii Joliot Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie." Veşnicele "plecăciuni" faţă de cei de afară, bogaţi, deci deştepţi şi merituoşi! Nedreptăţita savantă înfiinţase din proprie iniţiativă Catedra de Radioactivitate de la Facultatea de Ştiinţe Bucureşti...

3) In 1910 Gh. Marinescu descoperă tratamentul paraliziei generale.

4) In 1918 Gogu Constantinescu întemeiază o nouă ştiinţă: sonicitatea.

5) In 1920 ing. Gheorghe Botezatu a calculat traiectoriile posibile Pământ - Lună, folosite la pregătirea programelor "Apollo" (al căror părinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost şi şeful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei "Apollo" care a dus primul om pe Lună (ca un fenomen de sincronicitate Apollo a fost unul dintre Gemenii Divini...) Gheorghe Botezatu (1883-1940) şi-a dobândit celebritatea în S.U.A, unde figurează ca inventator al unuia dintre primele elicoptere din lume. Este prima persoană care a susţinut o teză de doctorat cu un subiect din domeniul aviaţiei: "Studiu asupra stabilităţii aeroplanului".  La Muzeul Naţional al Aerului şi Spaţiului din Washington sunt expuse şi astăzi părţi din elicopterul său.

6) Un crater de pe lună poartă numele lui... .Spiru Haret. Aceasta deoarece savantul român a demonstrat că axa mare a elipsei pe care se deplasează Pământul în jurul soarelui este de o mărime variabilă, creând premisele de bază ale astrofizicii moderne.

7) Smaranda Brăescu s-a născut în 1897, în zodia recordurilor. Primul record pe care l-a doborât a fost cel mondial feminin stabilit în America, 5384 metri (2 oct. 1931). Românca a sărit cu paraşuta de la 6000 de metri, stabilind un nou record mondial feminin. Pentru aceasta realizare a fost răsplătită cu Ordinul Virtutea Aeronautica, clasa Crucea de Aur. La 19 mai 1932, în America, Sacramento, Smaranda a doborât recordul mondial absolut, sărind de la 7200 metri înălţime. Recordul va fi doborât cu greu, abia peste 20 de ani, de un alt român, Traian Demetrescu-Popa, în 1951. Smaranda a devenit prima europeană care a obţinut un brevet de pilot in S.U.A. În 1933 a fost primită de ministrul italian al aviaţiei, mareşalul Italo Ballo. Apoi a mers la Roma, fiind invitată de către Papă. Şi-a cumpărat un avion pe care l-a botezat "Aurel Vlaicu", iar la 19 mai 1936 a reuşit în premieră mondială traversarea Mării Mediterane.

Anul 1942 o găseşte pe Smaranda încadrată în Escadrila Albă, alături de alte aviatoare de renume precum Nadia Russo, Virginica Diţescu, Eliza Vulcu şi Mariana Drăgescu. Românca spunea: "Viaţa mea nu înseamnă nimic dacă o ţin pentru mine. Viaţa mea o dăruiesc ţării, dar vreau să o dăruiesc frumoasă şi încărcată de glorie". Smaranda a slujit României pe front dând dovada de curaj şi dragoste de ţară. După terminarea războiului a început prigoana comunismului. Tot cei ce erau eroi ai neamului sau idoli ai românilor, atunci ca şi acum, trebuiau distruşi. Smaranda a început să fie hărţuită, vânată, mai ales că intrase în organizaţia "Sumanele negre", inamic declarat al sistemului comunist. In scurt timp s-a îmbolnăvit şi a murit (la 2 febr. 1948). Vorbele ei însă ne vor rămâne în memorie: "N-am bătut recordul nici pentru glorie, nici pentru premii. Puteam să realizez acelaşi record în Apus sau în America, unde o asemenea realizare constituia evenimentul zilei. Dar am preferat să realizez evenimentul aici pentru numele nostru românesc."

8) Un alt pilot celebru al românilor a fost Jean Calcianu, dobrogeanul care s-a dedicat dezvoltării tehnologice a maşinilor de curse. Născut în 1893, acesta a devenit celebru după ce a fost tehnician pentru Bugatti, companie care l-a lansat în lumea mare a raliurilor. Dubonnet i-a dăruit una dintre maşini, modelul 37. Reuşind să îmbunătăţească performanţele maşinii, Calcianu a realizat un record de viteză de 173,6km/h, ceea ce i-a atras atenţia lui Ettore Bugatti care l-a angajat ca preparator. După şase ani s-a întors în România cu trei bolizi Bugatti, câştigând cu unul dintre aceştia Marele Premiu al Poloniei de la Lvov. In 1934 a organizat "GP-ul Braşovului", prima competiţie de acest gen din România, iar în 1939 a câştigat la Belgrad cursa desfăşurată în încheierea ultimului GP desfăşurat înainte de cel de-al doilea război mondial.

9) La raliuri, Petre Cristea a dovedit ca este cel mai bun din toate timpurile. În 1936 a câştigat raliul de la Monte Carlo la bordul unui Ford. A fost prima victorie din istoria renumitului constructor american în această competiţie. Un an mai târziu, la bordul unui BMW 328, a participat la Marile Premii ale Portugaliei şi Austriei, câştigând la categoria "Sport", primul, respectiv al doilea loc. În 1939, la Nurburgring, a câştigat primul loc chiar sub ochii înmărmuriţi ai lui Adolf Hitler, stabilind un record de viteză, de 115 km/h, care a fost doborât abia în 1953. In 1939, în Franţa, a câştigat Marele Premiu de la La Turbie şi în Finlanda a obţinut locul secund. Cristea a trecut în veşnicie la 6 iunie 1995, când a părăsit aceasta lume, lăsând în urmă un palmares internaţional inegalabil.

***

O altă idee propagată puternic în societatea românească de astăzi este că toate aceste prilejuri de mândrie naţională ţin doar de domeniul trecutului, că România de astăzi ar fi... o "ţară bolnavă", fără civilizaţie, fără personalităţi marcante.
Pentru a contracara astfel de teorii menite să-i ţină pe români "la locul lor" (depărtându-i, în acelaşi timp, de tradiţia şi sufletul neamului românesc), teorii stabilite de cei ce se doresc atotputernicia lumii, vom oferi şi o serie de realizări ale geniului românesc ale ultimilor ani:

1) Dr. fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, a realizat un CD-ROM (din sticlă) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decât a unuia obişnuit. Pe 5 astfel de CD-uri ar putea fi stocată întreaga Bibliotecă a Academiei Române, iar informaţiile ar putea rezista...5.000 de ani!!! În nov. 1999 invenţia sa a fost premiată cu medalia de aur la Salonul Mondial al Invenţiilor "Bruxelles Europa", iar autorul doreşte cu orice preţ producerea de serie în România. Dar forurile din România întârzie la nesfârşit formalităţile...

2) Constantin Pascu a realizat în anul 2000, în premieră mondială, un aparat care purifică aerul în spaţiile de locuit: distruge bacteriile din aer, reţine praful şi fumul de ţigară, atmosfera devenind "ca în salină sau pe litoralul marin". Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!...

3) România a câştigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de mulţi drept cel mai inteligent joc de cărţi) pe Internet, în 16.11.2000 (107-75 cu SUA în finală).

4) La salonul invenţiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s-a clasat pe locul I în privinţa numărului de premii obţinute şi pe locul II (după Rusia) ca număr de invenţii prezentate. Adică a luat premii pentru toate cele 62 de invenţii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegaţia română s-a mai întors de la Geneva şi cu 4 premii speciale din partea delegaţiilor altor ţări, un premiu de creativitate (pentru Ionuţ Moraru - invenţia "Biomer"), Medalia expoziţiei şi Diploma salonului pentru contribuţia excepţională în promovarea invenţiilor.

5) Prof. Ştefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universităţii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasă şi în Consiliul Director al prestigioasei instituţii britanice. In plus, medicul român a primit şi medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numită şi în conducerea acestei unităţi. Posesoare a două certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, şefa Clinicii de Neurologie din Cluj-Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral.

6) Dr. Maria Georgescu, eleva prof. Ana Aslan şi director al institutului cu acelaşi nume, a avut o serie de pacienţi celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F. Kennedy, Charles de Gaulle, preşedinţii Suharto şi Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), prinţul Agacan (cu soţia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy etc.
 
7) La olimpiada internaţională de matematică de la Washington (iulie 2001), elevii români au obţinut o medalie de aur, două de argint şi trei de bronz. Ei sunt din Galaţi, Arad, Vâlcea şi Constanţa.
Participarea la olimpiade internaţionale de matematică şi fizică: 500 de elevi din 83 de ţări...
Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galaţi) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internaţionale şi Balcaniadă... Fireşte, el a fost "racolat" imediat de americani, optând pentru Universitatea din Princetown (SUA)...

8) Ştefan Cosmin Bucă, Maria Popa şi Mihai Ivănescu au fost nominalizaţi, în vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de către instituţii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalţi participă la programe în colaborare cu NASA.

9) România este pe primele locuri în lume la... exportul de inteligenţă: de exemplu, la "Microsoft", a doua limbă vorbită este româna, iar la NASA mulţi dintre specialiştii de prim rang sunt tot români...

10) Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite săli de gimnastică din SUA (Manhattan - New York). Emigrat în 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clienţii săi numărându-se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, ş.a. Celebrele casete video-lecţii de fitness produse de Cindy Crawford începând din 1992 au fost realizate împreună cu antrenorul său, Radu Teodorescu, care doreşte să înfiinţeze în România primul institut din lume de pregătire a profesorilor de educaţie fizică în fitness pentru adulţi...

11) Nicolae Bălaşa (39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteşte mental mai rapid decât calculatorul (înmulţiri, împărţiri, ecuaţii de gradul II, radicali de ordinul III şi IV)! Fost inginer la Uzina Mecanică Filiaşi, din 1994 Nicolae Bălaşa este actualmente şomer...

12) Ion Scripcaru, strungar şi lăcătuş mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu găseşte de 4 ani, 15.000 USD pentru a-şi realiza invenţia epocală: motorul care nu consumă nimic! Acesta ar trebui să funcţioneze pe baza gravitaţiei, fiind în fapt "instalaţie mecanică amplificatoare de putere, capabilă să transforme forţa statică gravitaţională în lucru mecanic". "S-ar închide toate centralele nucleare", spune el. Numai că OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci)a refuzat să-i breveteze invenţia pe baza schiţelor în lipsa unei machete funcţionale. Ministerul Cercetării şi Tehnologiei şi Petre Roman l-au tratat cu indiferenţă (1997), iar sponsorii nu s-au înghesuit (ca şi statul) să-i asigure cei 15.000 USD necesari pentru realizarea machetei...

13) Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reuşit teleportarea unei particule. O aplicaţie a acestei invenţii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc în 1997, în laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme "Hewlett Packard". Pe vremea lui Ceauşescu, Sandu Popescu a reuşit "performanţa" de a fi şomer în România...
 
14) Ioan Davidoni (52 de ani), un bănăţean sărac material dar bogat în idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul în care ne pierdem cea mai mare bogăţie: inteligenţa şi inventivitatea. Angajat al fabricii de sticlă din Tomeşti (Timiş), pentru care a realizat, în câţiva ani, 45 de invenţii şi inovaţii, el a fost disponibilizat când a îndrăznit să-şi ceară drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adică... de 4 ori greutatea sa în aur!). A fost apoi reangajat ca muncitor... "din milă"!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat două invenţii de excepţie: un recuperator de peliculă de ţiţei şi pantofi magnetici anti-stress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani... Prima invenţie valorează miliarde de dolari în Vest, a doua a înregistrat-o inutil la OSIM, pentru că atât chinezii cât şi americanii i-au furat şi folosit invenţia cu un profit imens (de exemplu, în SUA s-au vândut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari)... În acest timp, statul român ignoră în continuare o invenţie, într-adevăr de miliarde, ca atâtea alte invenţii româneşti "pierdute" în străinătate ...

15) În 1991 Carol Przybilla a înregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe invenţia sa mai veche, neconcretizat nici până acum. Între timp însă, principii incluse în tehnologia aparatului au fost utilizate în realizarea hiperboloidului ing. rus Gagarin, cu aplicaţii militare malefice... Carol Przybilla a mai realizat şi alte invenţii deosebite: turbină cu combustie internă (1958, vândută de statul român firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit închis (1959), motor eliptic, fără bielă (invenţie vândută Japoniei şi folosită în celebrele motociclete japoneze), armă defensivă antitanc (anii "90).

16) Mihai Ruşeţel a inventat motorul cu apă! "Cazul Ruşeţel", este elocvent pentru geniul românesc dar şi pentru "talentul" cu care ne risipim forţele şi putem să ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM în 1980 şi a fost brevetat abia în ...ianuarie 2001. Până atunci, Securitatea l-a şicanat pentru refuzul de a cesiona invenţia statului, iar în febr. 1990, precaut, el a refuzat angajarea pe post de consilier tehnic la "Mercedes" (2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea invenţiei... Motorul său se bazează, ca principiu de funcţionare, pe "cazanul Traian Vuia", invenţie folosită încă la locomotivele Diesel electrice pentru încălzirea vagoanelor. Poate fi utilizat în domeniul transporturilor terestre şi navale, în locul turbinelor din termocentrale şi chiar al centralelor termoelectrice. În lume mai există două brevete în domeniu (Japonia şi SUA), dar acestea nu depăşesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solid sau lichid.  "Motorul Ruşeţel" foloseşte drept combustibil doar apa, şi are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie iniţială fiind o banală baterie de maşină. Datele tehnice preconizate de a patra sa machetă (10 litri / 100 km consum de apă, 70 km/h viteza maximă) pot fi îmbunătăţite la realizarea prototipului: un motor cu apă montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia de la aceea vreme, ing. Constantin Stroe, care cunoaşte acest proiect chiar din 1980 a declarat, încântat. "Reuşita ar fi un miracol, şi cred că în asemenea caz ar trebui să se inventeze pentru acest om Premiul Super-Nobel".

17) La Salonul de Inventică de la Geneva din 2005, România a luat mai mult de o treime din medalii.

18) De asemenea, în momentul de faţă o tânără pictoriţă română este considerată de către toată omenirea ca fiind al doilea Picasso.

19) Capul Christului din Rio de Janeiro a fost executat de către arhitectul român Leonida.

20) Şi ce-i mai şocant, imnul statului Israel, pe care toţi evreii îl ascultă cu mâna la inimă, este cântat pe muzica unui compozitor... român!- Compozitorul român Timotei Popovici a scris piesa "Luncile s-au deşteptat", ce a devenit ulterior imnul naţional al Israelului.

Iar Alexandru Flechtenmacher (1823 - 1898), român de origine germană, compozitor, dirijor şi pedagog, fondatorul Conservatorului din Bucureşti, a scris muzica piesei " Hora unirii", piesă ce a devenit imnul naţional al Albaniei.

*In completarea articolului

Haricleea Darclee (1860-1939) a cucerit toate marile scene ale lumii cu vocea ei inegalabilă, fiind supranumită "vocea începutului de secol". A fost prima "Tosca" a lui Giacomo Puccini şi prima "Iris" a lui Mascagni. Se spune că Puccini a plăcut-o aşa de mult, încât a scris "Tosca" anume pentru ea. Cert este că mulţi compozitori verişti (adică ce s-au inspirat din realitate), au creat personaje de operă special pentru ea. Peste tot unde şi-a făcut apariţia publicul a ascultat-o vrăjit, ca în transă.

Rodrig Goliescu (1882-1942) face parte din marea familie a inventatorilor români din domeniul aeronauticii. El a inventat primul aparat de zbor cu fuselaj tubular, considerat precursorul avioanelor cu zbor vertical. Şi-a brevetat avioplanul pe care l-a şi construit în mărime naturală. În acelaşi an a reuşit să zboare pe aeroportul Juvissy, de lângă Paris.

Ion Delu (1904-1982) s-a născut în com. Vadastria, jud. Corabia. El este inventatorul unui instrument muzical cu corzi şi arcuş, ce are un timbru intermediar între sunetele emise de vioară şi cele emise de violă. Acest instrument poartă numele de violenă. Familia viodelor (viodina, viodena, vioda, viobassa şi viograva), cu o întindere de aprox. 80 de sunete, accesibilă atât interpreţilor amatori cât şi celor profesionişti, este tot o creaţie de a sa. Instrumentele construite de Ion Delu se află în momentul de faţă în nenumărate ţări ale lumii, în special în cele nordice.

Constantin C. Iliescu (1892-1978), academician, înfiinţează în Bucureşti primul centru de asistenţă a cardiacilor din lume (ASCAR), servind ca model pentru realizarea unor instituţii similare şi în alte ţări. Acest centru era conceput ca o instituţie destinată profilaxiei cardiopatiilor, asistenţei şi dispensarizării bolnavilor de inimă, precum şi învăţământului de cardiologie. De asemenea Constantin C. Iliescu a fost unul dintre fondatorii cardiologiei din România, ca specialitate medicală independentă.

Johnny Weismuller (1904-1984), român de origine germană, stabilit în Statele Unite, a fost primul personaj "Tarzan" al filmului sonor, fiind considerat frumosul anilor '40.  Nu mulţi sunt cei care ştiu că el a fost cel mai mare înotător al tuturor timpurilor, stabilind 51 de recorduri mondiale la concursurile de nataţie din acea vreme.

Elisa Leonida Zamfirescu (1887-1973) este prima femeie inginer din lume, inventatoare a unor metode originale de analiză chimică şi a unor procedee de preparare a minereurilor. Din cauza prejudecăţilor vremii, nu a fost admisă ca studentă la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele. Fire tenace, după ce a înfruntat toate piedicile, în anul 1909 s-a înscris la Academia Regală Tehnică de la Berlin, devenind prima studentă a acestei şcoli, iar la terminarea ei, prima femeie inginer din lume.

Dumitru Daponte (1894- 1965) a construit în premieră mondială aparatul de filmat pentru filmul stereoscopic, deschizând astfel calea proiecţiei cinematografice în relief. Este vorba despre camera cu două obiective, la 6 cm distanţă, în vederea acomodării ochilor la variaţiile de câmp vizual, şi un mecanism de stabilire a distanţei dintre obiectiv şi subiect. Aparatul a fost brevetat în Anglia, în anul 1923, iar în 1931, tot în această ţară, Daponte a brevetat mai multe invenţii în cinematografia color.

Sofia Ionescu s-a născut în 1920 şi este prima femeie neurochirurg din lume. Prima operaţie pe creier a realizat-o la vârsta de 23 de ani, efectuând o intervenţie chirurgicală complicată de care profesorii din vremea respectivă s-au ferit. Au urmat alte mii de operaţii pe coloană şi pe creier, salvând nenumărate vieţi. Sofia Ionescu a învăţat să opereze chiar de la celebrul prof. român Bagdasar. Timp de 47 de ani şi-a dedicat viata bolnavilor şi lucrărilor ştiinţifice, împărţindu-se între spital, birou, policlinica cu plată şi familie. Ea spunea: "cea mai mare fericire a vieţii mele era rezultatul operaţiei". Distinsa doamnă doctor Sofia Ionescu trăieşte şi astăzi, la 96 de ani, având o pensie de mizerie. Spre ruşinea statului român, ea supravieţuieşte doar datorită vânzării tablourilor valoroase şi a lucrurilor vechi pe care le are moştenire de familie.

Gheorghe Cârţan (1849-1911) cunoscut românilor ca Badea Cârţan, s-a născut în satul Oprea din Ţinutul Făgăraşului. Cioban fiind, a plecat în Bărăgan, la stâna lui Ion Cotigă, unde a învăţat să scrie şi să citească, învăţând despre strămoşii săi, despre daci, despre moartea regelui Decebal şi despre columna lui Traian. După ce a plecat voluntar în Războiul pentru Independenţă, i-a încolţit un gând în minte: acela că împăratul de la Viena va înţelege plângerea lui şi-i va împlini dorinţa ca românii să fie împreună. După ce doi ani a aşteptat să ajungă la împărat, Badea Cârţan a mai dormit câteva nopţi în temniţele vieneze. Destinul său a fost schimbat de "Istoria romanilor supt Mihai Voievod Viteazul" a lui Nicolae Bălcescu, căci, după ce a citit-o, a plecat la Bucureşti să vadă statuia voievodului. Aici l-a găsit slujitorul prof. Alexandrescu Urechia, care l-a găzduit şi l-a dus prin toate muzeele Bucureştiului. Acesta este momentul când ciobanul Gheorghe Cârţan devine Badea Cârţan şi ajunge la Liga Culturală, devenind personaj principal în presa vremii. Nu după mult timp îi spune lui Urechia că vrea să plece la Roma, ceea ce şi face, luând cu el şi un săculeţ de pământ din satul Cârţişoara. După 45 de zile a ajuns, s-a învârtit în jurul stâlpului uriaş până când a citit toată istoria de pe el, apoi a vărsat la picioarele Columnei săculeţul cu pământ ce-l adusese de acasă, s-a învelit în cojoc şi, rupt de oboseală, a adormit. Ziarele de a doua zi titrau mare: "Un dac a coborât de pe Columnă". Duiliu Zamfirescu, aflat la Roma, l-a introdus marilor personalităţi ale vremii. De acum Badea Cârţan devenise "om politic". Întors acasă a început să cumpere cărţi pe cont propriu şi să le răspândească în comuna sa natală. Câteva dintre aceste cărţi se mai află încă la Muzeul "Badea Cârţan" din Cârţişoara. A murit în anul 1911, fiind înmormântat la Sinaia.

Elisabeta Rizea este un simbol al luptei anticomuniste din România ce a vrut să trăiască şi să moară liber. Deşi a fost o femeie simplă, fără nici un aport la dezvoltarea ştiinţei sau cercetării româneşti, totuşi ne-am gândit că merită cu prisosinţă să fie pusă în panoplia românilor valoroşi "uitaţi" sau necunoscuţi. Elisabeta Rizea a fost torturată cu sălbăticie în temniţele comuniste, atârnată cu părul de un cârlig şi bătută până la pierderea cunoştinţei. Cu toate acestea nu a trădat niciodată grupul Arsenescu - Arnăuţoiu al luptătorilor din munţi, grup cu care avea legătură şi pe care îl sprijinea. A fost eliberată din închisoare în anul 1964, dar despre ea nu s-a auzit decât după 1990.

Gheorghe Zamfir, artistul de geniu contemporan cu noi, ce a reuşit să scoată sunete mistice, profund româneşti, din instrumentul nostru naţional, naiul. În anii 1970 a cucerit lumea, susţinând zeci de concerte cu biletele total epuizate şi casele închise. Gheorghe Zamfir a revoluţionat arta sunetului, făcând să se nască inedita apropiere dintre nai şi orgă. A compus prima simfonie pentru nai existentă în lume, a fost invitat la cele mai mari case, i-a cântat Papei Ioan Paul al II-lea în deschiderea procesiunii de la Vatican, a avut concerte în Israel. Actualmente a fost catalogat "antisemit" şi pus bine "într-un insectar" cu această etichetă (cu care te duci şi în mormânt, dacă ţi s-a pus). A avut îndrăzneala să deschidă gura şi să spună câteva vorbe ce i-au supărat pe "iluminaţi". De atunci şi-a semnat moartea socială, dispărând complet de pe firmamentul presei româneşti sau al televiziunilor. La Universitate a cerut o sală ca să-şi poată face catedra de nai, dar a primit o mansardă plină de igrasie. În acelaşi timp, un alt naist, banal, ţigan de origine, ce se afla în S.U.A., este promovat din toate puterile ca fiind "regele naiului românesc"! Pe baza căror merite? Cu toate acestea, Gheorghe Zamfir nu s-a lăsat doborât şi, la începutul anului 2006, a realizat la Toronto premiera mondială absolută a "Anotimpurilor" de Vivaldi, cu solo nai în locul viorii. Nici un alt naist nu a avut curajul şi profesionalismul să atace această partitură. şi asta ne spune multe despre cine este de fapt Regele naiului românesc la ora actuală. De fapt, ca să fim corecţi, vorbim despre Regele mondial al naiului românesc.

*Articol preluat partial de pe www. zelea-codreanu.com

Justin Capra - inventator si exemplu uman

 Americanii, canadienii, nemtii si italienii au vrut sa-l „importe". De fiecare data, raspunsul lui a fost „Nu"
"Mi se pare mai interesant sa faci ceva intr-o tara in care toata lumea spune ca nu se poate face nimic"

Pe langa aparate de zbor si masini, Capra a inventat si motociclete neconventionale.
Justin Capra, romanul care a inventat rucsacul zburator folosit acum de americani in calatoriile spatiale, sta la Balotesti, intr-o casa austera ca o chilie. Cand l-au „vizitat", hotii i-au facut paguba doar pentru ca au lasat usa deschisa la plecare. Era iarna, el era plecat din localitate si centrala a consumat gaz cat pensia lui pe o luna.

Cu rucsacul zburator in beciurile militiei
Rucsacul zburator i-a adus, la inceput, doar belele. „In 1956 l-am propus Academiei si bineinteles ca am produs ilaritate. «Tovarasi, avem nevoie de tractoare, nu de oameni sa zboare» si, ma rog, chestii d-astea. In '58 l-am brevetat. Dar, in '56, pentru ca aveam intentia sa realizez un astfel de aparat si niste masinute, am facut prostia sa merg, nestiind puterea comunistilor, la Ambasada Americana sa cer sprijin. Am fost arestat. Nu m-au tinut mult - doua saptamani -, dar dormeam pe ciment si mancam un sfert de paine pe zi. Inainte de asta eram ofiter de aviatie. Dupa - am fost dat afara din Armata si am fost trecut la index. Spalam masini, maturam, ca sa pot exista. Pana in 1962, cand a venit Expozitia Americana la Bucuresti si si-au expus americanii aparatul lor de zbor. Diferenta intre al meu si al lor era de culoare: al lor era gri si al nostru - negru. Altminteri erau identice".

O jucarie: curent electric din zgomotAmericanii si mai apoi Henri Coanda i-au facut pe tovarasi sa-si reconsidere pozitia fata de Justin Capra. L-au reabilitat oarecum, adica si-a putut gasi un loc de munca mai tehnic decat maturator. Dar si munca de jos a fost o „sursa de inspiratie". Ce faci, de pilda, daca trebuie sa lucrezi intr-o cazangerie, intr-un zgomot infernal? Evident: incerci sa transformi zgomotul in curent electric! „Am folosit un telefon Bell, o membrana cu o bobina si un miez de fier, pusa in hala in care se facea galagie si recoltam in alta parte curent. Nu am reusit sa produc mult curent, dar ma gandeam sa pun membrane peste tot, in toata hala, ca sa mearga macar polizoarele fara sa mai consume din retea". Asta este una dintre inventiile pe care le-a considerat jucarii si nu s-a obosit sa le breveteze.

„Nu se poate, da' functioneaza"Exista insa o inventie pe care ar fi vrut s-o breveteze, dar n-a putut, pentru ca nimeni nu i-a gasit explicatia fizica. „Am realizat odata un dispozitiv care micsora masa unui obiect. Folosea teoria impulsului care se certa cu una dintre legile fizicii care spune ca fiecarei actiuni trebuie sa-i corespunda o reactiune egala si de sens contrar. Or, asta al meu n-avea jet, n-avea elice, n-avea roti, n-avea interactiune magnetica si al naibii se misca. Bineinteles, consuma, nu era perpetuum mobile. Si atunci m-a luat ministrul Octavian Groza, fiul lui Petru Groza, si m-a dus la Consiliul National de Stiinta si Tehnologie. Si acolo a venit un hectar de marimi - profesori, academicieni, savanti - si prima expresie a fost «nu se poate». La care Groza zice «Nu se poate, da' merge. Cum dracu' justificam?» Doctor in fizica, Dan Vamanu, care a fost sef de promotie la Oxford, a studiat dispozitivul si mi-a zis «Justine, sa ma ia dracu' daca am inteles. Asta n-ar trebui sa mearga. Da' bine ca merge, c-om gasi noi justificare matematica». Nu s-a gasit nici acum".

Circa 100 de vehicule neconventionale
Justin Capra a realizat 72 de prototipuri de autoturisme cu consum infim (2 litri de benzina pentru un drum intre Bucuresti si Iasi, cu viteza medie de 70km/h), 7 aparate de zbor neconventionale pe care le-a testat personal si 15 motoare neconventionale. Din toate acestea, doar o inventie - automobilul fara caroserie, cu efect pelicular - si-a gasit o oarecare aplicare. Este vorba despre un prototip care a ramas la stadiul de macheta pentru ca Justin Capra n-a avut bani sa-l construiasca. „Un automobil cu caroseria dintr-o perdea aeriana, care creeaza si o propulsie si poate face, eu stiu, si aer conditionat in masina. Este vorba de un jet de aer evacuat din fata si aspirat in spate, care imbraca ocupantii autovehiculului. Am aruncat si apa pe el, nu se intampla nimic - nu ploua, nu ninge". Iar aplicarea a fost mai mult decat modesta: un cetatean din Bacau a folosit inventia lui Capra pentru a realiza un acvariu care n-are un perete, dar tine, totusi, si apa, si pestii!

Intrebare frecventa: „De ce nu plecati?"De ce n-a plecat sa se realizeze in tari mai civilizate? „M-a intrebat asta un ziarist pe vremea lui Ceausescu. I-am zis «Eu sa plec? Sa plece ei (comunistii, n.n.). Pai ce, eu am stricat atmosfera in tara asta? Aici este o tara formidabila - nu se poate da faliment pentru ca tot sistemul e falimentar. Si pe urma, daca ma duc cu o sticla de coniac la ITB, iau un tramvai. In Germania nu poti sa faci treaba asta, cade guvernul». Dupa revolutie au venit altii sa ma intrebe «De ce nu plecati?». Pai ce, sa mananc lebede la Viena? Si pe urma, mi se pare mai interesant sa faci ceva intr-o tara in care toata lumea spune ca nu se poate face nimic. Am fost invitat sa raman in Italia, America, Germania, Canada... Credeti ca umbla pe undeva cainii cu covrigi in coada? Ne uitam la salariile din Occident. Pai cel mai bine platit om pentru munca depusa e in Romania..."

Nu exista inginer adevarat fara cultura
Acum, Justin Capra are 75 de ani, dar nici vorba, nici miscarea nu-i arata varsta. El pune „tineretea" pe seama familiei. „Tata a murit la 90 de ani pentru ca l-a lovit o masina cand era pe bicicleta. Bunicii, matusile - la 102, 107, 110... „Lucreaza la al 73-lea prototip de autoturism si si-ar dori ca cineva sa-i continue munca, sa cerceteze si sa puna in aplicare efectele pe care le-a descoperit. Nu este insa usor sa ajungi ucenicul lui Capra. „Un inginer, daca nu are cultura, nu poate lega fenomenele. De fapt nu cultura, ci un simt al sintezei. Kant zice «eu sunt propriul meu stapan». Ei, cum dracu' poti sa fii propriul tau stapan intr-o lume conjuncturala, inlantuita? Si spune ca morala poate fi in afara moralei crestine, ceea ce iar este o greseala. (...) Newton zice «Ce este gravitatia? Eu pot sa va spun ca este direct proportionala cu masa si invers proportionala cu patratul distantei, e o formula matematica exacta, dar esenta n-o stie nimeni». Pentru ca nu exista esente in materie. Noi, oamenii, ne deplasam asimptotic spre cunoastere pe care nu o s-o intalnim pentru ca, curba asimptota intalneste verticala cunoasterii undeva la infinit."

EMIGRAREA Am avut naivitatea, mi-am inchipuit ca invatand voi fi mai liber si mai fericit. Doamne, ce deziluzie am avut atunci cand mi-am dat seama ca prin invatatura ne marim aria intrebarilor, ne marim exponential aria de necunoastere. Si, in fond, ce sa cunoastem, de vreme ce definitiile nu ne apropie de esente, de vreme ce adevar egal subiectiv? Academicul ne indeparteaza de natura, acesta este diferential, centrifug, nu da raspunsul la intrebari. Pretinsele sale raspunsuri nu rezolva problema cunoasterii. Simt un gol sprijinindu-ma pe adevarul stiintific oficial. Nu mai vreau clasicul in abordarea cailor de studiu. Vreau altceva! N-am intalnit adevarul absolut, n-am intalnit decat raportabilitati, conjuncturi, relativitate. Adevarul in care cred este unul singur: adevarul Divin. Spiritul, in schimb, nu intra in crize, spiritualistul nu diseca multidimensionalitatea Divina, o ia ca postulat, stiinta spirituala este de aceea interferentiala, centripeta si nu da reactii secundare. Exista totusi o cale si anume: evolutie in plan spiritual, in plan crestin, pentru ca iubirea, stima, toleranta rezolva toate problemele. Sa zicem ca fericirea este, la urma urmei, un fel de nesimtire, este un alt fel de a vedea lucrurile. Eu, de exemplu, sunt fericit atunci cand sunt obosit fizic si cand vad rezultatul muncii mele.

Sunt un hobist, un tip dificil, o dualitate psihica, sunt ala care vede alfel. Pentru acest motiv am fost persiflat, invectivat si chiar agresat fizic, si de ce? Pentru ca merg pe alt drum, nu pe cel obisnuit. Deranjez niste somnolente, niste tipare. Lumea nu are nevoie de oameni care nu cred in definitii, care nu cred in academii si nici in premianti oficiali. Cand tin o conferinta sau un curs vad discipolii mei plecand mai ingandurati. Am acest defect, aceasta particularitate, pun lumea pe ganduri. Multumesc lui Dumnezeu ca am ajuns la varsta la care imi dau seama ca nu trebuie sa critic, inteleg faptul ca exista o programare din afara noastra, in alt raport spatiu - timp. (Care spatiu, care timp? alte relativitati?). Nu-mi permit sa critic istoria, de vreme ce aceasta este conjuncturala. Mai intai ca nu cunosc notiunea de bine si de rau. Dar nici nu il inteleg pe filosoful Kant atunci cand afirma ca dansul isi este propriul lui stapan! Cum poate un om fi stapan pe el intr-o lume inlantuita?

Prefer intelepciunea varstei, observ ca geneticul poate fi optimizat, cromozomii avand permeabilitate spirituala. Eu nu sunt in masura sa ofer solutii, nu ma pricep, solutii va poate da natura, in masura intelegerii noastre. Eu nu cred in politicieni, vorbareti, colesterolizati, cu tinuta opulenta si ostentativa. Nu mai cred in imagini, nu cred in virtual. Eu cred in padure, in apa, in aer, in filosofia taranului batran, pardon, nu in taranul de langa metropola. Cred in adevarul Divin, in legatura Divinului cu omul prin intermediul monarhului si al sacerdotului. Nici pe filosoful Platon nu-l inteleg atunci cand si-a declarat repubica ce-i poarta numele, de vreme ce l-a scolit pe Aristotel in spirit monarhic. Cred intr-un reprezentant de tip confucian, intr-o verticalitate, intr-un caracter. Calea pe care am ales-o este emigrarea in padure, unde nu aud expresii vulgare, unde nu aud manele si nu vad imagini de reclama si nici telenovele.Vreau sa inlocuiesc radioul cu muzica sa agresiva, cu muzica ciripitului pasarelelor, cu sunetul apei si fosnetul frunzelor. Refuz artificialul, nu mai vreau betivi si fumatori, vreau oameni adevarati sau fara oameni. Vreau sa fiu mic pentru a ma bucura de adevarul DIVIN.

Justin CAPRA