Iubim Romania

M-a ispitit astăzi cineva, cu gând ascuns, să spun ce simt pentru România. Am răspuns, senin şi fără patetism, că o iubesc. Şi, slavă Domnului, nu sunt singurul care trăieşte sincer acest sentiment.
Da, iubim România. Cine şi ce ne poate reproşa din asta?

Am iubit-o dintotdeauna. De cum ne-am ridicat mai măricei în satele şi târgurile pruto-nistrene şi am înţeles că palma noastră de ţară nu-i totul, am început să aruncăm „priviri lungăreţe” peste sârma ghimpată. Puterea de atracţie a lumii DE DINCOLO s-a transformat cu timpul în fascinaţie, devenind mai apoi cea mai curată dragoste pentru ea.

Iubim România pentru că suntem români.

Nu am ales noi să fim români, după cum nu am ales nici când, nici unde, nici din ce părinţi să ne naştem, nici să fim bărbaţi sau femei. Suntem români pentru că aşa ne-a vrut Dumnezeu. Şi pentru că dacă nu am fi fost români am fi fost, poate, altceva. Dar – iată! – suntem români. Nu e un merit, nu e o pricină de fală, dar nici una de ruşine.
Iubim România creştină, plină de martiri şi de sfinţi nerecunoscuţi. Iubim România adevărată şi curată. Iubim România care nu-şi uită şi-şi apără copiii.
Iubim România care are încredere în puterile ei şi este demnă în tot şi în toate. Iubim România care nu aleargă după vânt, dar adună înţelepciune şi caută folosul fiilor ei. Iubim România care, în faţa oricărui ultimatum păgân, nu este în stare de cedări.

 Iubim tot ce a fost al strămoşilor noştri şi trebuie să fie al nostru până la sfârşitul veacurilor. Iubim Carpaţii şi Dunărea, iubim Nistrul şi Tisa. Iubim Marea Neagră şi Bărăganul. Iubim Lumea Românească întreagă. Iubim Ardealul care iubeşte Basarabia. Iubim Bucovina care iubeşte Oltenia. Iubim Dobrogea care iubeşte Maramureşul. Iubim Crişana care iubeşte Muntenia. Iubim Moldova care iubeşte Transnistria. Iubim Banatul care iubeşte Timocul. Iubim România care iubeşte Republica Moldova şi iubim Republica Moldova care iubeşte România.
Iubim România lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, cu mormântul lui de la Putna şi locul din Bucureşti în care vreodată vom fi în stare să-i ridicăm un monument. Iubim România lui Vlad Ţepeş, a lui Mihai Viteazul, a lui Constantin Brâncoveanu şi a tuturor voievozilor noştri mari şi puternici, „dătători de legi şi datini”.
Iubim România lui Mihai Eminescu, dulcea Românie pe care şi el a iubit-o până dincolo de lacrimi şi până dincolo de viaţă, simţind-o cum o simte a fi fiecare român din lume – „ţara mea de glorii, ţara mea de dor”.
Iubim ţăranul şi intelectualul român şi îi iubim pe toţi românii. Iubim pe cei ce muncesc şi făuresc. Iubim pe cei ce se roagă pentru fraţii lor.
Iubim limba română, geniul şi bogăţiile ei. Iubim dialectele noastre de la sud de Dunăre cu frumuseţile lor. Iubim cântecul şi sufletul românesc, pentru că România nu este doar un teritoriu mărginit, ci o nesfârşită întindere sufletească.
Iubim şi pe neromânii dintre noi şi de lângă noi care nu ne scot ochii pentru simplul fapt că Dumnezeu ne-a făcut români. Iubim pe orice neromân pentru că şi pe ei Dumnezeu i-a făcut ceea ce sunt. Numai cei fără de minte se pot certa cu Dumnezeu pentru că ne-a făcut pe fiecare ceea ce ne-a făcut.
Peste toţi aceştia şi peste toate se revarsă dragostea noastră curată. Pentru că îi iubim ca pe sufletul pe care ni l-a dat Dumnezeu. Iubim cu bucurie, cu înţelepciune, cu recunoştinţă în faţa Părintelui Ceresc.
Iubim, dar cu altfel de iubire, cu tristeţe, cu amar, cu durere şi cu speranţa că se vor vindeca şi pe românii care se leapădă de neamul lor, din neştiinţă şi fără gând viclean.
Iubim România chiar şi atunci când administraţiile ei trecătoare uită să ne iubească, pentru că uită să fie româneşti până la capăt.
Iubim România, pentru că ea este o ţară de iubit şi de slujit cu dăruire, nu o administraţie de servit.
Iubim România. Nu ne lăudăm şi nu căutăm folos din asta. Cine şi ce poate avea împotriva iubirii noastre? Numai cine nu poate iubi nu ne poate înţelege.

-> Avem o tara ( Corul maicutelor de la Diaconesti, Bacau )

Vlad CUBREACOV

Marturiile unui francmason de gradul 33

Zagami a fost francmason de gradul 33. Aparţinând aşa-zişilor Iluminatii italieni prin traditia familiei sale, el a fost initiat in anumite tehnici oculte inca din copilarie si a fost membru in diferite loje secrete italiene si britanice. Fiind un privilegiat al lojei Propaganda Due, ar fi trebuit sa urmeze la conducerea acesteia, daca nu s-ar fi retras din masonerie. Acest interviu ne introduce in lumea societatilor secrete.

-> partea 1.

-> partea a 2-a.

-> partea a 3-a.

-> partea a 4-a.

-> partea a 5-a.

-> partea a 6-a.

-> partea a7-a.

-> partea a 8-a.

-> partea a 9-a.

-> partea a 10-a.

-> partea a 11-a.

-> partea a 12-a.

-> partea a 13-a.

-> partea a 14-a.

"Once upon a time in Transylvania"

În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940 trupe ale regimentul 201 motorizat Budapesta, împreună cu unii localnici maghiari şi cu membri ai organizaţiei Nemzetőrség (Straja naţiunii) au declanşat un holocaust în comuna Ip din judeţul Sălaj, precedat de torturi şi violuri. Populaţia română a fost supusă unor torturi, printre care smulgerea unghiilor, ruperea oaselor cu bâte şi paturi de armă. Mai mulţi copii au fost sfârtecaţi cu baionetele, aşa cum, potrivit unor surse, ar fi sugerat în 1935 Dücső Csaba (unul dintre pseudonimele scriitorului ardelean Loránd Daday, 1893-1954) prin intermediul unui personaj din cartea Nincs kegyelem (Fără milă) - carte care însă potrivit unor surse maghiare nu ar fi existat.Masacrul a durat până la 15 septembrie 1940, când guvernul Marii Britanii a somat autorităţile Ungariei să înceteze pogromul.

-> prima parte.

-> partea a 2-a.

-> partea a 3-a.

-> partea a 4-a.

-> partea a 5-a.

FRICA INDUSA DE PRESA

Ca dovada a manipularii, in ultimele 7 zile a circulat o stire care titra: “O gaură cu un foarte mare deficit de ozon va ajunge deasupra României, în 30-31 martie.”(binenteles urmata de motive de panica). Aici vorbim de programe de stiri, dar si de ziarele online, care, fie apartin in intregime celor mai cunoscute programe de televiziune, fie doar “danseaza dupa cum le canta” posturile tv. Cert este ca sunt controlate total de “Illuminati”, sau, pentru cei care nu cred in conspiratii, marile guverne ale lumii.

  Un exemplu foarte bun sunt stirile de la ora 5 (pro tv), respectiv ora 4 (postul concurent antena 1). Probabil s-a intamplat sa vedeti ca sunt aproape numai stiri alcatuite din crime, sau, care au ca scop denigrarea Romaniei si a poporul roman. Sa nu mai vorbim de situl care a fost deja lansat de o perioada buna de timp de cei de la pro tv. Situl include exclusiv crime in cele mai mari detalii, insotite de fotografii morbide, caruia nu o sa ii dau numele sau vreun link.

 Astfel poporului roman ii este indusa frica dar si ura. Sa nu fiu total negativist si sa precizez ca am vazut o stire despre studentii romani, care, au inventat un sistem cu ajutorul caruia blocul nu poate fi doborat de cutremure, sistemul absorband vibratiile. Totusi, a doua zi, vrand sa postez stirea pe blogul RDCN Ilfov, m-am pus pe cautat, pentru ca, dupa o ora de cautari sa ma dau batut. Stirea disparand.

 Dar sa revenim la asa-zisa “gaura de ozon”, inca o informatie gresita aruncata de catre media. Spun inca o informatie gresita, deoarece aproape zilnic cate o astfel de stire apare sa mai de-a o lovitura celor care, inca nu s-au “lecuit” de astfel de informatii gresite deliberat. Ca dovada a fricii care ne este indusa, stirea suna cam asa: “Gaura de ozon care vine in Romania in aprilie este de-a dreptul uriasa.”; extras din text: “Gaura de ozon care a strabatut Romania la 30 si 31 martie in acest an se intoarce in aprilie mult mai mare si va cuprinde mai mult din tara noastra. Marimea acesteia este un record, dupa cum spun chiar specialistii.” Eu unul m-am cam saturat de “specialistii” care isi tot dau defectuos cu parerea.

 Stratul de ozon nu se poate gauri, orice fiinta vie ar fi distrusa datorita radiatiilor soarelui. El se poate subtia, dar nici acest lucru nu trebuie sa va ingrijoreze, deoarece este complet natural si normal. Polii pamantului primind mai multa lumina intr-o jumatate a anului si mai putina in cealalta jumatate.

 In zilele urmatoare o sa postez un articol despre incalzirea globala, care de asemenea este o minciuna grosolana.

Ionut NISTOR

Mistere in Romania

In fiecare zi, indiferent ca e vara, toamna, pramavara sau iarna, sute de persoane vin sa traverseze zona Bucegilor. Unii vin pur si simplu pentru munte, altii vin atrasi de legendele ce cuprind intreg tinutul Bucegilor. Iar altii vin in cautarea comorilor ramase prin pesteri, din cele mai vechi timpuri, asa cum spun legendele locale. Pentru ca in zona Bucegilor trece un lant de drumuri subterane, cunoscute doar de cateva persoane, la ora actuala. In vremuri de restriste, inca din vremea dacilor, obstile tramiteau femeile si copiii aici, tramiteau comorile ce le aveau si porneau la lupta impotriva invadatorilor. Pe sub munte se poate ajunge dintr-o parte in alta a muntilor.


Legendele locale vorbesc despre o serie de comori in zona: o comoara ascunsa sub Sfinx, o comoara ascunsa in apropierea varfului Omul, alte comori ascunse in diverse pesteri din zona. Dar, pana ce aceste comori vor fi scoase la iveala, cea mai mare comoara ramane cea spirituala si frumusetea muntilor din zona, trecutul istoric al acelor locuri. Oare cati stiu ca initierea preotilor daci se facea aici, unde exista celebrul Kogaionon, identificat cu Omul, din insasi traducerea numelui sau, Capul lui Ion, acel Ion al carui nume l-au preluat voievozii nostri in “Io... voievod?”.


Sau cati stiu ca ostile de elita ale Tarii Romanesti se antrenau pe platoul Bucegilor? Acei “rosii” care se numeau asa din cauza hainelor pe care le purtau si care erau folosite in lupta doar in cazuri extreme, ele constituind cavaleria de elita a domnitorului. Sau cati stiu de Izvorul Tamaduitor al lui Zamolxis care se gaseste la capatul unei poteci care, de cele mai multe ori scapa ochiului acelui turist venit acolo doar ca sa faca gratare si sa bea votca sau bere racata la apa de izvor? Si de multe ale locuri aflate la vedere, dar care ascund atatea secrete ale poporului nostru.



Popor crescut sub protectia Dragonului si a Lupului, simboluri ale libertatii, popor plamadit din durere si vegheat de Pasarea Phoenix, pasarea renasterii. Uitati-va in jurul vostru. Ce mai vedeti acum? Unde sunt Lupii si Dragonii de demult? Ce a mai ramas din poporul asta? Ce ne-a mai ramas in afara de speranta, singura care renaste de la an la an si ne ajuta sa trecem peste timp mosteniri spirituale pe care nu le are nici un alt popor din lume.


Dar astazi nu vom vorbi despre nimic din toate astea. In numarul acesta vom discuta despre tunelele de sub munti… In anul 105 armatele romane conduse chiar de imparat, patrundeau in teritoriul dacilor, ocupind cetate dupa cetate. Era al doilea razboi si Traian era decis ca de data asta sa supuna definitiv Dacia. Din aceste considerente nu se grabea, preferind sa construiasca de fiecare data pe unde trecea cetati si castre care sa asigure spatele armatei sale.


La un moment dat, intre romani si Sarmizegetusa nu mai era nici o cetate. Cu toate astea, in munti, pe loc deschis, la intilnirea a doua piriuri, s-a dat o lupta pe viata si pe moarte intre cele doua osti. Era sfarsitul toamnei. Dacii erau condusi personal de Decebal, iar romanii de unul dintre generalii lui Traian, cel care, dupa cucerirea Daciei, urma sa devina pramul guvernator al noii provincii romane. Lupta a fost ingrozitoare si a durat toata ziua. Spre seara, balanta incepuse sa inclise spre romani, din cauza numarului mare de luptatori de profesie pe care ii aveau.


La un moment dat, marele preot dac, Vezina, a fost vazut cazind in lupta. Atunci dacii au inceput sa sovaie, vazind in asta un semn din partea marelui lor zeu, Zamolxis. Ca sa nu piarda de tot lupta, Decebal a dat ordin de retragere si… armatele dacilor au disparut in cateva minute ca inghitite de pamant. degeba au trimis romanii trupe in urmarirea fugarilor. Acestea se intorceau toate cu acelasi raspuns: in fata lor nu exista nici un fel de dusman…


A urmat o pauza de cateza zile, pauza care a fost cat pe ce sa salveze soarta regatului dac. Pentru ca, profitind de ea, Decebal a realizat o lovitura care a ramas in analele razboaielor: a incercat sa mute centrul operatiunilor la sud de Dunare, pe teritoriu roman. La vremea respectiva nimeni nu a putut intelege cum, in conditiile unei ierni cumplite, cum a fost cea din 105, Decebal a ajuns, intr-un interval de timp extrem de scurt – mai putin de 2 zile – sa strabata muntii Daciei, ajungind la locul de intalnire cu aliatii sai si trecand Dunarea ca sa atace castrele romane de pe teritoriul actual al Bulgariei. Din pacate, in urma unor tradari din rindul nobililor daci, Traian a aflat secretul miscarilor rapide de trupe: Decebal s-a folosit de tunelurile subterane care traversau muntii dintr-o parte in cealalta.


Dupa batalia de la Adamclisi cand fiecare dintre aliatii infranti ai dacilor se retrageau spre locurile lor de bastina, dacii condusi de Decebal au cazut in cateva ambuscade organizate de romanii care ii asteptau in tunelurile de trecere. Neasteptindu-se la asa ceva, mare parte din trupele repliate au fost nimicate, putini fiind dacii care au ajuns din nou la Sarmizegetusa. Dupa acest atac, Traian a ordonat astuparea tunelelor pe care le descoperise. Cu toate astea, multe au ramas necunoscute de cotropitorul roman, fiind folosite mai tirziu de domnitorii romani. Asa au fost trecerile subterane din zona Bucegilor.


Cei mai populari munti ai Romaniei sunt strabatuti de la un capat la altul de treceri subterane, putini fiind cei care cunosc existenta acestora. Despre existenta tunelurilor aveau cunostinta numai sacerdotii daci si unii nobili, acestia din urma cunoscand doar anumite treceri strategige si nu pe toate. Ducand mai departe mostenirea spirituala a inaintasilor lor, preotii daci au transmis novicilor secretele trecerilor de sub pamant, secrete preluate de preotii crestini, paznici ai comorilor spirituale si nu numai, ale acestui popor si retransmise mai departe doar calugarilor virtuosi. Pentru ca aici, in interiorul Bucegilor, exista o parte din secretul existential al nostru, al romanilor, ca popor.


Pe vremea domnitorilor din dinastia Basarabilor si a celor de dupa ei, platoul Bucegilor era interzis oamenilor de rand. Acolo se antrenau ostile de elita ale domnitorului. Oare de ce, din toate locurile posibile din tara asta, domnitorii au ales ca loc de antrenament tocmai platoul Bucegilor? De ce nu un loc la cimpie, unde antrenamentul calare se putea desfasura in conditii mai bune? Simplu. Pentru ca, in vremuri de restriste, tezaurul roman era adapostit in tunelele din zona, iar “rosii” aveau ca sarcina prioritara, paza comorilor.


Mai mult, legendele locale vorbesc si despre existenta unui tezaur deosebit. Un tezaur acumulat si pastrat in zona de-a lungul a zeci de generatii de conducatori. Se spune ca fiecare din acestia trebuia sa sporeasca tezaurul pe durata domniei lui si nu avea voie sa foloseasca niciodata odoarele de pret din tezaurul sfant. Cei care nu au tinut cont de asta au fost loviti de un blestem cumplit, ei si familiile lor fiind risipite in vint. Se spune ca acest blestem a lovit cele doua ramuri conducatoare din familia Basarabilor, respectiv ramura Draculestilor si cea a Danestilor, multi domnitori din aceste familii murind asasinati, ei si familiile lor, pentru incercarea de a folosi tezaurul tarii in scop personal.


In ultimii ani, in zona Bucegilor s-au efectuat masurari energetice care au constatat existenta unor campuri de forta extraordinara si a unor treceri subterane care traverseaza muntii dintr-o parte in cealalta. Mai mult, aceleasi masuratori au aratat existenta a doua treceri subterane care merg din zona Bucegilor pana in apropiere de Pestera Ursilor din Carpatii Occidentali, acestea fiind intretaiate din cand in cand de diverse tunele mai mici sau mai lungi.












Ceea ce este uimitor e altceva. Privite de sus (ipotetic) aceste tunele nu strabat muntii haotic ci sub forma unor linii care configureaza imaginea unui lup imens, avand gura deschisa, ca atunci cand se arunca asupra prazii. Capul lupului este in Muntii Apuseni iar coada coboara pana in apropiere de Pietrosita, judetul Dambovita. Intrebarea logica este daca aceste treceri subterane au fost facute de mina omului sau daca au fost doar descoperite si folosite de oameni? Este o intrebare la care, deocamdata nu are cine sa raspunda. Poate doar misticii, care au avut curajul sa afirme ca totul a fost construit de Zamolxis atunci cand Marele Zeu a decis sa apere acest pamant sfant si pe cei ce-l locuiesc

Justin Capră, maşina care are un consum de 1l de benzina la 100km

Cunoscutul inventator contemporan, Justin Capră ne demonstrează încă o dată talentul său. Dacă în urmă cu mai bine de 40 de ani lăsa lumea cu gura căscată când elabora un mijloc de transport fără roţi sau caroserie, acum inventatorul ţine în garaj o minune de maşinuţă, care merge cu 80 de km/h şi consumă doar 1 litru de benzină la suta de kilometri.

Virgilius Justin Capră are 75 de ani, dar nu poate să stea locului o clipă. Cel mai cunoscut inventator român contemporan, nu doarme mai mult de cinci ore pe noapte, abia dacă îşi aminteşte ce a mâncat cu o zi înainte, planşa de lucru, creioanele şi restul ustensilelor fiind obiectele cu adevărat vitale care nu trebuie să îi lipsească. „Am ales un alt drum în viaţă. Din acest motiv oamenii m-au văzut tot timpul altfel", ne-a spus inventatorul, plin de efervescenţa tinereţii captivă într-un trup bătrân.
Ţine în garaj o minune de maşinuţă, creaţie proprie, botezată Vis 50X. La prima vedere, pare de jucărie, însă inventatorul a ţinut să ne precizeze că nu-i deloc aşa. „Prinde 80 de km/h, e propulsată de un motor pe benzină şi... surpriză! Consumă doar 1 litru la suta de kilometri. Poţi să faci toată ţara cu ea cu un singur plin", ne-a spus el. Este o maşină relativ nouă, exemplar unicat, pe care inventatorul o mai conduce din când în când.
în urmă cu mai bine de 40 de ani, lăsa pe toată lumea cu gura căscată când a pus la punct un sistem de deplasare, asemănător cu o maşină, căreia îi lipseau roţile şi caroseria. „Un jet de aer produs de motor formează habitaclul, formând o buclă care asigură şi tracţiunea. Astfel nu plouă pe şofer, iar temperatura este constantă. Vehiculul nu are roţi pentru că pluteşte pe un câmp magnetic. Asfaltul trebuie tratat cu o peliculă magnetică. Vorbesc la prezent despre proiect pentru că încă poate fi realizat", ne-a spus inventatorul. De altfel, toate proiectele sale sunt încă fezabile, fiind ecologice şi economice.
"E penibil că am ajuns să mişcăm din loc o tonă de fiare ca să deplasăm 70 de kilograme ale şoferului, care de cele mai multe ori e singur în maşină", ne-a mărturisit Justin Capră. Palmaresul său e incredibil. A elaborat planurile a 7 aparate de zbor, 73 de maşini şi 17 motociclete. Majoritatea invenţiilor, gândite pe vremea comuniştilor, nu au fost privite cu ochi buni de autorităţi. Motivau fuga din ţară şi îi distrugeau fiecare machetă. Cele mai vizate erau aparatele de zbor. Lipsa de interes a statului faţă de creeaţiile sale a dus, în 1954, la cea mai mare dezamăgire a inventatorului. „Eu brevetasem la noi ruccsacul zburător, iar patru ani mai târziu, americanii lansau un produs asemănător cu surle şi trâmbiţe. Aşa a fost să fie", ne-a spus resemnat Justin.
Nici acum nu ştie dacă planurile au fost furate de spioni sau vândute de agenţii români americanilor pe bani grei. Se banuia, de altfel, că şi celebrul Lăstun, construit la Timişoara în anii 80, copia unele principii folosite de inventator pentru propriile maşini. Pentru Justin Capră însă, nici un astfel de incident nu a reprezentat un impediment. A privit întotdeauna spre viitor. "Maşinile mele ar băga în faliment multe ramuri ale industriei. Costul lor de producţie e scăzut, iar consumul e foarte mic. Poate vor fi puse la dispoziţia publicului în viitor. Eu sunt împăcat", ni s-a confesat omul. şi este împăcat pentru că a respectat întocmai drumul pe care a păşit încă de când era copil, rezultatul fiind unul pe care l-a obţinut încă de la primul proiect finalizat, „Vreau să las ceva în urma mea". Deşi toate invenţiile sale sunt ecologice şi ne-ar face viaţa mai uşoară dacă ar fi produse în serie, toată lumea l-a ignorat şi l-a marginalizat, el trăind acum într-o căsuţă mai mult decât modestă, care nu are nici clanţă la uşă.

"Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta."

Guvernanţii ne ascund adevărul despre bogăţiile României: Blestemul aurului - resursa preţioasă a românilor, exploatată de străini

 

Chiar daca resursele tarii au fost declarate secate, se pare ca subsolul tarisoarei noastre ascunde mari secrete cu un potential de exploatare IMENS. Prima mare descoperire a fost Rosia Montana, s-a facut ceva publicitate la vremea respectiva, acum s-a mai facut o descoperire, chiar mai importanta, un zacamant de aur de 94 de km patrati, inca se fac foraje de control pentru a vedea pe ce suprafata se intinde. Decat sa se inceapa extragerea bogatiilor si sa cada pe mana hotilor care conduc tara, mai bine sa ramana acolo momentan pana cand la conducerea tarii vor ajunge acei oameni care pun interesul national mai presus chiar si de ei. Timp de mii de ani tara a fost jefuita de catre cotropitori, dar adevaratele bogatii sunt inca aici si probabil nu vor putea fi exploatate pe deplin niciodata de straini.